În uriașul campus al Universităţii Arizona (din Tucson), departamentele se află în clădiri independente, de cîteva etaje, unde lucrează şi învaţă sute, poate chiar mii uneori, de profesori şi studenţi. Cel în care m-am găsit şi eu pentru o vreme, în prima jumătate a anilor ’90, de „literatură engleză şi americană”, era situat în faţa unei

Multele pericole care amenință democrația constituțională – regimul politic al lumii libere – pot fi grupate, pentru simplificare, în două categorii.  Pierderea sensului valorilor care fundamentează acest regim politic și, pe cale de consecință, disoluția potențialului combativ pentru apărarea lor, radicalizarea polarizărilor politice și sociale, prin tendința de excludere reciprocă, amploarea discursului populist și creșterea

În 70 de țări, care adună la un loc mai mult de jumătate din populația lumii, vor avea loc anul acesta alegeri. Nu toate aceste state sînt democrații, nu în toate există opțiuni reale înaintea votului. Nu toate vor ține cont de voința oamenilor și nu toți cei aleși vor prelua puterea cu cele mai

Nu mă pot abține. În 1993 am scris un text despre diferența dintre „mitocan” și „țoapă”. În decembrie 2014 am scris și publicat încă un text, pe care îl reiau mai jos. Tema mă obsedează, ceea ce, poate, e o mitocănie… Dar ar fi tot o mitocănie să fac abstracție an de an, zi de

Nadal se joacă vesel cu nemurirea. Joacă rolul lui Bruce Willis din Armageddon cu Aerosmith pe fundal şi Liv Tyler scursă toată într-o lojă privind lupta titanului cu asteroidul numit vîrstă, gata să distrugă toată omenirea. Căci pentru Rafa e ca şi cum viaţa s-ar stinge de pe planetă dacă el nu mai joacă. Aşa arată. Omul vine

Deși am terminat serialul cu Statele Unite, despărțirea de acel continent nu e simplă, așa că, din cînd în cînd, am să mai revin cu cîte ceva. Dacă după ce m-am întors de acolo spuneam că am început să văd cu alți ochi lucrurile de acasă, vreau să descriu și unele transformări pe care le-am

Cuvîntul sfîrîiac are o aură culturală, pentru că apare în amintirile despre Ion Creangă: cea mai cunoscută dintre evocări este un text al lui Artur Stavri, publicat în revista Șezătoarea în 1899; acesteia i se adaugă și o versiune povestită de Sadoveanu, în Anii de ucenicie. Dincolo de prestigiul asocierii cu un scriitor clasic, cuvîntul rezistă prin ingeniozitatea poveștii pe

Scena I Mă văd cu o cunoștință la o cafea. Ne cunoaștem de mulți ani. Este profesoară de română, una dintre cele mai bune și mai discrete ca vizibilitate din județ. Vorbim diverse, ca doi oameni care se cunosc de ceva vreme. Ajungem, inevitabil, și la subiectul școlii. Pentru că mi se plînge – sau

În anul 2021, malaria a provocat 619.000 de decese, 96% din ele în Africa. 77% dinvictime au fost copii mai mici de cinci ani. Acum însă, după decenii de cercetare – și multe promisiuni deșarte –, un vaccin anti-malarie cunoscut cu numele R21/Matrix-M (pe scurt, R21) s-a arătat eficient în 70-78% din cazuri. Chiar dacă

Te duce cu gîndul către alte timpuri și spații, mai simple, mai relaxa(n)te și mai utile deopotrivă. Nu-i cine știe ce întreprindere complexă sau sofisticată, dar asta nu o face neinteresantă, ba dimpotrivă. Are un titlu simplu, scris în caiet la cursul de gospodărie de la finalul anului 1927 de bunica Ana: „Ce face o gospodină

Abia trecuta sărbătoare a Nașterii Domnului a fost anulată la Betleem. Nu e clar cine a decis așa ceva, dar nu e greu să deducem că e vorba despre autoritățile locale și regionale care administrează acest loc – acum, parte a Teritoriilor Palestiniene guvernate de Autoritatea Palestiniană. Dacă nu ni s-a spus clar cine a

Înainte de 1989, elevii cu (prezumtiv) talent scriitoricesc se întîlneau, o dată pe an, într-o competiţie artistică (destul de dură, cu două probe scrise), cunoscută sub numele de Olimpiada Şcolară de Literatură. Mulţi au criticat după Revoluţie aceste „olimpiade”, considerîndu-le variantele „intelectuale” ale Daciadei sau chiar ale „Cîntării României“. În anumite privinţe, înclin să fiu de acord

Există o oboseală a reformei care se manifestă în România. Ne aflăm în situația deloc simplă în care o bună parte a populației și-a pierdut nu doar apetitul pentru reforme, ci și încrederea în succesul reformelor.  România a avut mai multe valuri de reforme. Primul a fost în anii ’90, atunci cînd economia socialistă s-a transformat

Cu vreo șapte ani în urmă am publicat – în perspectivă memorialistică – textul de mai jos. Îl reiau, pentru că, la noi, „amintirile” au mereu un nimb de actualitate… „Parc-a fost ieri” e aproape totuna cu „parc-ar fi azi…”. Fapt e că problema învățămîntului, liceal și universitar, e, ineviabil, pe agenda „României educate”, dar mai degrabă ca o

Cazul președintei universității Harvard, Claudine Gay, care a trebuit să-și dea demisia în urma unor acuzații întemeiate de plagiat, care au urmat unor acuzații la fel de justificate de antisemitism, are mult dintr-un scandal decisiv. Arată, printr-un caz-simbol, cît de departe s-a mers pe linia exagerării „corectitudinii politice” (Gay a fost prima femeie de culoare

Ne interesează dacă e despre performanţe. Deşi, în esenţă, nu despre asta este. Jocurile Olimpice s-au născut dintr-un soi de iubire, chiar dacă le-au fost moaşe nişte Monsieurs cu diverse agende. Treaba aia cu participarea care e importantă. Jocurile au fost o sărbătoare a unor tineri care mergeau ca în tabără ca să se îndrăgostească şi să arate

Amicul Georgescu mi-a povestit ce i s-a întîmplat nu foarte demult. Era pe cînd ziua scăzuse mult și întunericul domina tot mai nestingherit și mai nesuferit, pe cînd și soarele începuse a-și pierde timpul său, acela scurt care-i mai rămăsese din zi, ascunzîndu-se printre nori și cețuri tot mai posomorîte, iar frigul lua locul, din

Cu puţin timp în urmă, m-am ocupat în această rubrică de experimentul pantagruelic la români. Cel puțin așa cum îl percepeam eu în tinerețe. Nu am luat însă în consideraţie atunci și ecourile internaţionale ale fenomenului (de asemenea, din vremea juneții mele). Nu o dată am fost nevoit să dau explicaţii străinilor care ne vizitau

Asocierea dintre picnic și revelion, surprinzătoare la prima vedere, are de fapt o vechime considerabilă, care reflectă sensurile schimbătoare ale cuvintelor. În Cantor de avis și comers din 16 ianuarie 1840, era descris „picnicul strălucit” din 31 decembrie 1839, din Sala Momolo, la care participase chiar prințul Alexandru Ghica. Italianul Momolo, despre care scriu toate istoriile orașului București, e pomenit de Dimitrie

Ne aflăm în acea perioadă a anului în care oamenii își fac bilanțul. Fiecare cu bilanțul lui, personal, profesional. La fel, firmele, instituțiile, sistemele. A fost un an interesant, dacă ne uităm spre sistemul educațional românesc. Cu de toate, chiar dacă, din păcate, balanța mie mi se pare că se înclină mai ales spre negativ.

Primăvara 2001 A se reciti Dumitru Drăghicescu pentru a savura „stabilitatea“ autohtonă. Două exemple la îndemînă (Din psichologia poporului român, 1907). Primul: „…în epoca de tranziție în care ne aflăm…“. S‑ar zice că, la noi, „tranziția“ e tradiție, o formă fatală de continuitate a „modernității“ politice românești… (Adaos actual: bibliografia recentă a temei o confirmă. Vezi

…are? N-are? Dac-ar fi să ne luăm după Plugușor și după omătul care mare nu-i, am putea conchide că anul care vine n-are semne de belșug, cel puțin pentru brazda de sub plug. Cum însă oameni sîntem, iar speranța moare ultima, n-are rost să cădem în depresie taman la cumpăna dintre ani, că de vești

Ca orice superlativ relativ, nu este tocmai simplu de identificat. Istoricul medievist Michael McCormick, profesor la Universitatea Harvard, l-a identificat, însă. Conform domniei-sale, anul 536 „a fost începutul uneia dintre cele mai proaste perioade ale omenirii, dacă nu chiar cel mai prost an”. Explicații? Desigur.  Timp de vreo 18 luni, Europa, părți din Africa și

Poveștile nu își pierd forța de seducție nici în lumea secularizată. Pe tărîmul lor miraculos, tîlcul poate deschide oricînd poarta credinței. Fără a înceta să fie o carte sfîntă, Biblia a fost și este povestită copiilor, mereu cu sufletul deschis către supranatural. Iar scriitorii știu că și adulții sînt atrași de povești. În romanul Doctor Jivago