Numărul trecut al revistei noastre a stîrnit multe reacții adverse. O spun din capul locului – pe bună dreptate. Prima pagină a revistei este o eroare editorială pe care ne-o asumăm, iar eu, ca redactor-șef, mi-o asum cel dintîi și în cea mai mare măsură.  Intenția noastră a fost să ne folosim de faptul că

În timp ce războiul din Gaza a intrat deja în a patra lună, multă lume din Orientul Mijlociu și de pe întinsul „Sudului Global” e șocată atît de ferocitatea campaniei militare israeliene, cît și de sprijinul neprecupețit pe care guvernele occidentale i-l acordă. Pentru ei, e un război purtat de prim-ministrul Beniamin Netanyahu și de

Vine ca la orice tribunal. Instanța spune că ești vinovat și tu spui că nu. Simplu. Fiecare cu adevărul lui. Important e de ce parte a ciocănelului te afli. Care cînd face „poc!”, toată lumea ta se destramă. Se crapă pînă la prăsele. Poți urla în toate zările că ești nevinovat, „poc”-ul rămîne. Pînă la

În cele mai recente topuri gastronomice, Italia iese pe primul loc, cu cele mai bune preparate. Sigur, cu gîndul la Italia, mintea te duce imediat la pizza sau spaghetti. Dar astea, știm bine, sînt mîncărurile lor populare. Dincolo de ele există o mulțime de alte minuni. Fără să am o mare experiență în domeniu, (am

Un profesor de-al meu mi-a povestit, cu ani în urmă, un episod din tinereţea lui ieşeană, demn de antologat într-o (nescrisă încă) istorie a progresului mentalităţilor (şi chiar al „tehnologiilor”, aşa-zicînd) pe plaiuri mioritice. Era la începutul anilor ’60 şi, dacă vă vine să credeţi, abia atunci debuta prin urbe un obicei apusean (deşi, să

Cuvîntul microbist este, foarte probabil, o invenție de succes a presei sportive, intrată în uzul curent și devenită rapid un termen aproape standard, căruia vorbitorii nici nu-i mai percep originea metaforică și umoristică. Termenul a fost inclus în prima ediție a Dicționarului explicativ (DEX), în 1975, cu o definiție care va fi păstrată și în edițiile succesive: „spectator pasionat (în

Ne aflăm din nou într-un moment favorabil pentru punerea în scenă a festivalului blamării. Festivalul blamării profesorilor, al blamării sistemului educațional, al discreditării oricărei idei de generozitate valorică a acestuia. Încă dinainte de rezultatele la simularea examenului de Evaluare națională au apărut aceste reacții, cumva orchestrate, parcă, în cîteva medii online. Paralel, au mai apărut

Ce este întunecarea? Inversul luminării. Și ce este luminarea? A spus-o Immanuel Kant cu aproape 250 de ani în urmă, în eseul său celebru „Ce este luminarea?“:  „Luminarea (Auklärung) este ieşirea omului din condiția de a fi sub tutelă, pentru care vina o poartă el însuşi.  A fi sub tutelă înseamnă neputinţa de a se servi de

August 1858, un cablu lung de vreo 4.000 de kilometri, cu diametrul de nici doi centimetri, format din șapte fire de cupru acoperite cu trei straturi de izolator natural. Plus două nave maritime, una americană, USS Niagara, și alta britanică, HMS Agamemnon. Plecînd în direcții opuse din mijlocul Oceanului Atlantic, cele două fregate au reușit

…deși vă avertizez din capul locului că orice paralelă cu piesa de teatru a lui Marin Sorescu e pur întîmplătoare. Sau nu? Americanii au așa-zisa „surpriză din octombrie“ cînd, de multe ori, cu aproximativ o lună înaintea alegerilor prezidențiale, desfășurate la început de noiembrie, un eveniment neașteptat poate să schimbe rezultatul final în ciuda tuturor

Există cărți, mai ales operele literare, dar nu numai acestea, iubite pentru frumusețea lor. Cele mai demne de iubit sînt cele care dau ființă în paginile lor frumuseții adevărului. Ca și locurile de pelerinaj, aceste cărți sînt locuri privilegiate ale căutării, descoperirii și regăsirii de sine și ale rosturilor comunității. Acțiunea umană. Un tratat de economie de

Premierul Marcel Ciolacu anunța în urmă cu mai multe săptămîni că va cere premierilor Ucrainei și Moldovei să explice de ce liderul AUR, George Simion, are interdicție în cele două țări. Anunțul, făcut pe tonul acela de ursuleț mișel pe care dl Ciolacu îl folosește cînd trebuie să dea cîte o lovitură pregătită în ședința

În numărul trecut, Dilema veche a pus pe prima ei pagină un portret viguros al lui Eugen Barbu. Cum nu mai sînt, de mult, decît un personaj „onorific” al gazetei („fondator” recompensat cu o rubrică săptămînală și cu două-trei întîlniri pe an în jurul cîte unui șpriț cordial…), n-am fost prevenit de „noutatea” situației și nici de opțiunea redacției