Reacția criticii franceze la filmul lui Ridley Scott Napoleon a fost perfect sintetizată de un tînăr care a declarat pentru revista Figaro: „Napoleon nu ar trebui să ajungă pe mîna unor cineaști străini”. Există și voci favorabile, precum cea a jurnalistului Jean-Christophe Buisson, care îl apără pe Scott în fața reproșului de a nu fi pus în scenă un „grand spectacle”: viața
Italienii, fiind ei o nație veselă, nu rabdă prea mult între sărbători. Perioada mai tristă de după Crăciun și Anul Nou nu le poate fi prea lungă și nu e cazul ca la capătul ei să vină dintr-odată severul Post Mare al Paștelui catolic. Perioada de vreo zece zile de dinainte de Miercurea Cenușii (prima
O întîmplare petrecută în urmă cu mai bine de treizeci de ani a revenit nu demult, cu intensitate, în memoria mea afectivă. Momentul face parte din stagiul academic pe care l-am desfăşurat la Universitatea Texas (din Austin), în vara lui 1993. Locuiam la etajul al 17-lea (din 40) al unui hotel universitar, dotat cu toate
În mesajele transmise în mediul online a apărut în ultimii ani destul de frecvent cuvîntul legit: împrumut din engleza colocvială folosit în română cu formă invariabilă, dar în diferite ipostaze gramaticale și cu sensuri destul de alunecoase. Colocvialismul legit – trunchiere a cuvîntului legitimate – este folosit în engleză ca adjectiv, cu sensurile de bază „permis de lege, legal”, „rațional și
Ar mai fi, totuși, cîteva chestiuni de observat și de luat în discuție, referitor la aceste simulări digitalizate, care precedă, ca buzduganul zmeului, examenele propriu-zise. Fiind o noutate destul de semnificativă, este firesc să trezească diverse reacții, de la cele pozitive, optimiste sau chiar entuziaste pînă la cele contestatare, mai rezervate, reticente, de respingere, conservatoare.
Sîmbăta trecută, pe TVR Info, am văzut un documentar intitulat Ucraina 1933: recoltele foametei (regizor Guillaume Ribot). „Eroul” este jurnalistul galez Gareth Jones, fost consilier al premierului britanic David Lloyd George, trimis în 1933 la Moscova, de ziarul unde lucra, pentru a afla adevărul despre foametea din Uniunea Sovietică. Gareth Jones pătrunde clandestin în focarul din Ucraina al crizei (cunoscut
…și-atunci să mai spună cineva că nu există premoniții! În urmă cu mai bine de doi ani, scriam în această rubrică din Dilema veche un text intitulat „Armata obligatorie. Pe Facebook“ despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Asta era înainte ca britanicii, francezii, polonezii, românii și alte națiuni europene să-și pună, public și oficial, problema nevoii de sporire a
În 1954, premierul britanic Winston Churchill îi trimitea o scrisoare dentistului său Sir Wilfred Fish. Își exprima astfel în scris plăcerea de a-l fi recomandat pe doctor pentru titlul nobiliar pe care acesta tocmai îl primise și totodată îi transmitea o rugăminte. Churchill îl ruga pe domnul doctor Fish să îi regleze puțin una dintre protezele
E perceptibilă, în diverse sectoare ale societății românești, o neliniște legată de ascensiunea curentelor de „extremă dreapta”. La nivel politic, partidele centriste văd în asta un soi de oportunitate care să le justifice voturile la cele patru rînduri de alegeri. PSD și PNL explică pe toate ecranele televizoarelor că soluția pentru combaterea extremismului e continuarea actualei guvernări. USR
Eleonor Sharpston – după studii de drept, economie și lingvistică la King’s College, Cambridge – a predat la Corpus Christi College, Oxford și a profesat ca avocat pledant (barrister). Apoi, timp de peste 14 ani, din ianuarie 2006 pînă în septembrie 2020, a fost avocat general la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Concluziile puse în
Într-o postare pe FB. dl Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației, trimite apreciativ la articolul meu din numărul precedent al Dilemei vechi, „Erau cei vechi mai deștepți decît noi?”. Scrie că recomandă articolul meu pentru „plîngăcioșii care spun de dimineața pînă seara «Nu-i mai puneți pe copii să memoreze»”. Îl mai recomandă și „marilor jurnaliști din patrie”
Stadion cu stadion. Aşa ne apropiem. Prin şantierele hărniciei. Într-o ţară care a început să-şi taxeze cetăţenii (mai ales pe cei care produc şi altceva în afară de dioxid de carbon) ca pe populaţia unei ţări cucerite, sute de milioane de euro merg către construcţia de stadioane, inclusiv acolo unde ele vor găzdui întrecerile curenţilor
foto: wikimedia commons În vreme ce majoritatea americanilor sînt de părere că SUA se află în declin, Donald Trump susține că poate „reda Americii măreția”. Dar premisa lui Trump e pur și simplu greșită, iar remediile pe care le propune reprezintă cea mai mare amenințare pentru America. Americanii au o lungă istorie a îngrijorărilor cu
Cine n-a auzit astăzi de Antonio Vivaldi sau măcar de celebrele sale concerte „Anotimpurile”? Și pe vremea cînd trăia, în urmă cu 300 de ani, geniul muzical cu părul roșu era de asemenea faimos. Mari personalități ale timpului, aristocrați și chiar regi voiau să-l vadă cîntînd la vioară și să-i asculte lucrările. Împăratul Carol al
O doamnă amabilă devenise, în primii mei ani de preparatoriat universitar, şefa unei structuri administrative academice, avînd mai mulți angajaţi în subordine. Am ajuns şi eu la ea, la un moment dat, cu o problemă oarecare. Mi-a spus din start, amabilă, că se rezolvă, mai ales că nu trebuia decît să dea un telefon unui
Povestea raportului dintre norma lingvistică și uz este adesea simplificată, schematizată, văzută ca o luptă între o indicație stabilă – solid motivată, rațională – și presiunea unor inovații condamnabile (simplificări, deformări). Acestea din urmă ajung uneori, răspîndindu-se, să conducă la modificarea normei, ilustrînd ideea cuprinsă în formula „greșeala de azi e norma de mîine”. De
Vă mai aduceți aminte povestea drobului de sare din „Prostia omenească“ a lui Creangă? Sînt sigur că da. Sîntem o nație, îmi vine să spun, simbolizată de nevasta omului din poveste, care stă cu teama că va cădea drobul de sare de pe horn și are să-i omoare copilul. Punem răul înainte, trăim sub semnul
Erau cei vechi mai deștepți decît noi? Cînd, în ultimul timp, mi se întîmplă să întîrzii mai mult asupra unui text platonician ceva mai complicat, sau a unei perioade latine de trei sferturi de pagină (așa scriau Cicero sau Augustin), încep să cred că da. La urma urmelor, cele mai multe dintre textele celor vechi
Cînd a ajuns în Romînia în 1866, Principele Carol nu prea a avut parte nici de casa, nici de masa pe care poate le-ar fi așteptat și care ar fi fost pe măsura statutului său. Dacă în ceea ce privește viitoarea reședință regală din București, casa Golescu, principele a pus întrebarea „Unde este palatul?” exact
De mai mulți ani, una dintre jucăriile mele preferate se cheamă Kindle. Dacă mai e cineva care nu știe ce este Kindle, spun acum: un aparat care îți pune la dispoziție o librărie virtuală imensă, din care poți alege cărți pe care, dacă le vrei, le plătești și Kindle ți le stochează într-un soi de
În ultima perioadă, zvonurile că România va încheia un acord de împrumut cu Fondul Monetar Internațional (FMI) sînt tot mai insistente. Iar vizita făcută de experții FMI în România dă „apă la moară” unor astfel de interpretări. Reprezentanții FMI au precizat că analiza experților nu va conduce la o discuție în Comitetul Director al Fondului. Nu
Pe 22 noiembrie 2009, românii votau pentru alegerile prezidențiale și în cadrul unui referendum convocat de președinte privind Parlamentul unicameral și reducerea numărului de deputați. Președintele Traian Băsescu a trecut atunci în turul doi și a cîștigat în cele din urmă un al doilea mandat. Ambele întrebări de la referendum au primit răspunsuri pozitive, cifrele fiind atît de mari
De curînd au avut loc cîteva întîlniri comemorative consacrate lui Mihnea Berindei. Istoricul Adrian Niculescu a fost printre „instigatori”. N-am putut participa la nici una dintre ele și țin să-mi compensez absența reluînd un text pe care l-am publicat în Dilema veche în iulie 2017, la un an de la moartea lui Mihnea. Omul mi-a fost foarte aproape.
A intra într-o expoziție și a privi un tablou sau o sculptură, a merge într-o sală de concerte pentru a asculta muzică, a citi o carte, a vedea un film, a merge la teatru, la operă sau la un spectacol de dans ori balet sînt acte conștiente, făcute de oameni care, de cele mai multe
În cartea coordonată de Ioana Pârvulescu, Și eu am trăit în comunism, Radu Paraschivescu îi evoca pe piețarii vremii: „În paralel cu taxiurile, lucrau pe cont propriu destui proprietari de automobile fără însemne de taximetrie și fără aparat de taxare, cu care oamenii circulau «la mica înțelegere». Acestor taximetriști ilegali li se spunea «piețari»” (2015, p. 381). Cuvîntul piețar a