Actualitate

În aproprierea marii sărbători a Nașterii Domnului, Monica Pillat ne‑a făcut două daruri, lansînd două cărți la Tîrgul Gaudeamus, una de traduceri – Aventura lecturii. Eseuri alese de Virginia Woolf – și alta de poezii, Colinde și daruri de veghe, ambele publicate la Editura Spandugino. Lavinia Spandonide, Paul Marinescu și Maria Hulber, împreună cu tehnoredactorul

Polonia se pregătea la începutul săptămînii pentru instalarea noului guvern condus de Donald Tusk, liderul unei coaliții anticonservatoare, cîștigătoare a alegerilor parlamentare din octombrie.  Tusk a mai fost premier între 2007 și 2014, ocupînd ulterior postul de președinte al Consiliului European, unul dintre frustrant de puținele exemple în care o funcție majoră la nivelul UE

Sărbătorile se repetă. În umbra lor, îndrăznesc să mă repet și eu. E drept, fără întemeiere cerească, fără îndreptățire transcendentă, fără har. Reiau, deci, un text mai vechi (de prin 2010), în care îmi permiteam să bombăn „ambalajul“ prea pămîntesc pe care îl capătă adesea ritmica sărbătorească a anului. Mi se părea – și mi

Într-o vară a anilor ’70, pionier (de şcoală primară) fiind, am plecat în vacanţă cu părinţii mei şi cu o familie prietenă. Făceam acest lucru anual şi e oarecum surprinzător că mi-a rămas acel august atît de puternic întipărit în memorie. Motivaţia se leagă, probabil, de revelaţia infantilă (trauma?) prilejuită de respectiva experienţă. Chiar în

Cuvîntul mesa s-a păstrat doar în cîteva expresii, destul de puțin folosite în prezent. Îl găsim uneori în comentarii de pe Internet, aparținînd poate unor persoane mai în vîrstă: „D. a fost băgat mesa inclusiv de colegii de partid” (wordpress.com, 2017); „străinul cu care a făcut afacerea a plecat și el a intrat mesa!” (universul.net

Maria, să-i spunem, a preluat, pentru prima dată de cînd este profesoară, într-o școală dintr-un mic oraș de provincie, o clasă a V-a la dirigenție. În clasa respectivă se află și Gigel, băiatul colegei sale, profesoara de matematică (sau de limba și literatura română, de istorie, de TIC, alegeți voi), Magda. Toate bune și frumoase.

Limbajul politicii, al presei şi, în general, al celor care vorbesc despre politică e doldora de metafore din viaţa teatrului şi a spectacolului în general. Politicienii „joacă roluri” într-un „spectacol”, în care „intră” bine sau rău. Ei sînt, deci, „actori” într-o „piesă” care poate fi o „dramă”, sau o „farsă”, care „se termină fericit” sau

…cum n‑am a le spune lor o vorbă bună! / Dar mai ales, mai ales acum, cînd merg clătinîndu‑se pe lîngă zidurile audienței / și uneori cad în genunchi și‑s ca niște litere / scrise de un școlar stîngaci. Și mi se rupe inima, pentru că sînt și încă mă mai consider, mai întîi de

Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”. Are un palmares impresionant. Tot impresionantă este și Reședința Mitropolitană a Bucovinei și Dalmației din Cernăuți. În această clădire-bijuterie, în Sala de Marmură, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea Bucovinei de Nord cu Regatul României. Pe scurt

Centrul pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă a organizat recent lansarea unui curs universitar de excepție, elaborat de Diana Botău și Valentin Constantin, publicat la Editura Hamangiu: Drept internațional. Partea generală. Recunoscut ca unul dintre cei mai buni specialiști în domeniul dreptului internațional, mai ales după publicarea în anul 2010 a unei lucrări

„Nu e chiar cel mai bun început”, spune Geert Wilders, proaspătul cîștigător al alegerilor din Olanda după ce unul dintre principalii săi negociatori în eforturile de formare a unei coaliții de guvernare a demisionat, fiind fost acuzat de corupție. Cu toate astea, Wilders încă speră să conducă Guvernul după ce ani de zile s-a situat

Am mai publicat acest text acum vreo zece ani. Îl reiau, presat de cîteva experiențe imediate. Întîlnesc frecvent bătrîni și tineri (șoferi de taxi, de pildă) care, de dragul conversației, înjură, cu onesta mea adeziune, Guvernul, dar culminează regretîndu-l pe Ceaușescu. „Era mai bine înainte!”, se aude prea (foarte) des. De curînd, am încasat versiunea

Răul intră în viață și în istorie uneori sub forme masive, radicale, totale – Holocaustul, Gulagul, în general extremele totalitarismelor. Avem atunci „Diavolul în istorie”, pentru a cita titlul cărții lui Vladimir Tismăneanu, ori pe străvechiul Ahriman al perșilor, adică o forță metafizică activă, contrară Binelui și lui Dumnezeu. Răul nu e înțeles – precum

În Statele Unite, republicanii blochează ajutorul militar pentru Ucraina deși atît dinspre Casa Albă, cît și de la Kiev apelurile pentru rezolvarea situației capătă un ton foarte aproape de disperare. În Europa, Ungaria amenință că își va folosi dreptul de veto nu numai pentru oprirea ajutorului financiar, dar și pentru a împiedica aderarea Ucrainei la blocul comunitar. 

Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat. Mai întîi, au plecat de la motive tehnice, precum Liviu Voinea care, în cartea Sfîrșitul economiei iluziei, apărută în anul 2009, critica proaspătul pe atunci creat sistem de pensii private: „Scopul reformei pensiilor de a crește protecția împotriva riscului de

Democrația nu este doar un mod de organizare a raporturilor de putere în societate, ci și un mod de gîndire, o forma mentis, cu propriile ei automatisme și dicteuri, cu propriile ei blocaje, cu propriile ei slăbiciuni. Nu există gîndire complet apărată de eroare – ar trebui să nu uităm asta de cîte ori gîndim. Problemele

Prin octombrie 1961, să fi fost data de 18, o fetiță din Statele Unite ale Americii i-a trimis o scrisoare președintelui John F. Kennedy la Casa Albă. Despre Moș Crăciun. Și despre bomba nucleară. Nu întîmplător. Îi tot auzise pe părinții ei vorbind despre planul sovieticilor de a detona cea mai mare bombă nucleară, așa-numita „bomba țarului”, undeva

Criza educației, globală și autohtonă (cu portrete diferite, dar și cu „simetrii” semnificative), mă face să reiau un articol scris acum vreo zece ani, dar valabil, mă tem, încă mulți alți ani de-acum încolo… La începutul lui 2008, într-un editorial din New York Times, Stanley Fish observa că „raportul Comisiei pentru Studii Superioare al Statului New

Răspîndirea fulgerătoare a cîte unui cuvînt la modă, explozia semantică și apoi decăderea și abandonarea sa pot fi foarte bine ilustrate de învechitul și aproape uitatul șanticler. Cuvîntul a intrat în română la începutul secolului trecut, într-o perioadă în care moda lingvistică era încă decisiv influențată de limba și de cultura franceză. Forma șanticler reprezintă adaptarea rapidă și nonșalantă

Chiar dacă eram binișor ieșit și din adolescență (nu doar din copilărie), o întîlnire (o voi numi tulburătoare, ca să nu merg prea departe cu ideea de „traumă”), din vremea studenției mele, mă urmărește și astăzi prin conotațiile ei complicate. Mă aflam, într-o bună zi, în fața a ceea ce ieșenii numeau în anii ’70-’80

Ca rabinul din Buhuşi. Şi noi avem dreptate, şi ele au dreptate. Toţi avem dreptate. E o lume minunată. Pînă cînd nu mai e. Het Laatste Nieuws, important ziar belgian, a zis că vom fi sandvişuri, aperitive pentru Lukaku, golgheterul preliminariilor. Slovacii îşi fac cruce de la dreapta la stînga. În fine, a patra echipă nu

Cînd am intrat eu în învățămînt, studiile universitare erau de patru-șase ani, nivel de licență. Ceea ce înseamnă că, după terminarea liceului, treceau cel puțin patru ani pînă cînd se putea să ajungi la catedră. Erau epoci dinainte de reforma Bologna. Astăzi, poți ajunge la catedră după trei ani, cît durează studiile de licență. Desigur