Actualitate

Scena I Mă văd cu o cunoștință la o cafea. Ne cunoaștem de mulți ani. Este profesoară de română, una dintre cele mai bune și mai discrete ca vizibilitate din județ. Vorbim diverse, ca doi oameni care se cunosc de ceva vreme. Ajungem, inevitabil, și la subiectul școlii. Pentru că mi se plînge – sau

În anul 2021, malaria a provocat 619.000 de decese, 96% din ele în Africa. 77% dinvictime au fost copii mai mici de cinci ani. Acum însă, după decenii de cercetare – și multe promisiuni deșarte –, un vaccin anti-malarie cunoscut cu numele R21/Matrix-M (pe scurt, R21) s-a arătat eficient în 70-78% din cazuri. Chiar dacă

Te duce cu gîndul către alte timpuri și spații, mai simple, mai relaxa(n)te și mai utile deopotrivă. Nu-i cine știe ce întreprindere complexă sau sofisticată, dar asta nu o face neinteresantă, ba dimpotrivă. Are un titlu simplu, scris în caiet la cursul de gospodărie de la finalul anului 1927 de bunica Ana: „Ce face o gospodină

Abia trecuta sărbătoare a Nașterii Domnului a fost anulată la Betleem. Nu e clar cine a decis așa ceva, dar nu e greu să deducem că e vorba despre autoritățile locale și regionale care administrează acest loc – acum, parte a Teritoriilor Palestiniene guvernate de Autoritatea Palestiniană. Dacă nu ni s-a spus clar cine a

Înainte de 1989, elevii cu (prezumtiv) talent scriitoricesc se întîlneau, o dată pe an, într-o competiţie artistică (destul de dură, cu două probe scrise), cunoscută sub numele de Olimpiada Şcolară de Literatură. Mulţi au criticat după Revoluţie aceste „olimpiade”, considerîndu-le variantele „intelectuale” ale Daciadei sau chiar ale „Cîntării României“. În anumite privinţe, înclin să fiu de acord

Există o oboseală a reformei care se manifestă în România. Ne aflăm în situația deloc simplă în care o bună parte a populației și-a pierdut nu doar apetitul pentru reforme, ci și încrederea în succesul reformelor.  România a avut mai multe valuri de reforme. Primul a fost în anii ’90, atunci cînd economia socialistă s-a transformat

Cu vreo șapte ani în urmă am publicat – în perspectivă memorialistică – textul de mai jos. Îl reiau, pentru că, la noi, „amintirile” au mereu un nimb de actualitate… „Parc-a fost ieri” e aproape totuna cu „parc-ar fi azi…”. Fapt e că problema învățămîntului, liceal și universitar, e, ineviabil, pe agenda „României educate”, dar mai degrabă ca o

Cazul președintei universității Harvard, Claudine Gay, care a trebuit să-și dea demisia în urma unor acuzații întemeiate de plagiat, care au urmat unor acuzații la fel de justificate de antisemitism, are mult dintr-un scandal decisiv. Arată, printr-un caz-simbol, cît de departe s-a mers pe linia exagerării „corectitudinii politice” (Gay a fost prima femeie de culoare

Ne interesează dacă e despre performanţe. Deşi, în esenţă, nu despre asta este. Jocurile Olimpice s-au născut dintr-un soi de iubire, chiar dacă le-au fost moaşe nişte Monsieurs cu diverse agende. Treaba aia cu participarea care e importantă. Jocurile au fost o sărbătoare a unor tineri care mergeau ca în tabără ca să se îndrăgostească şi să arate

Amicul Georgescu mi-a povestit ce i s-a întîmplat nu foarte demult. Era pe cînd ziua scăzuse mult și întunericul domina tot mai nestingherit și mai nesuferit, pe cînd și soarele începuse a-și pierde timpul său, acela scurt care-i mai rămăsese din zi, ascunzîndu-se printre nori și cețuri tot mai posomorîte, iar frigul lua locul, din

Cu puţin timp în urmă, m-am ocupat în această rubrică de experimentul pantagruelic la români. Cel puțin așa cum îl percepeam eu în tinerețe. Nu am luat însă în consideraţie atunci și ecourile internaţionale ale fenomenului (de asemenea, din vremea juneții mele). Nu o dată am fost nevoit să dau explicaţii străinilor care ne vizitau

Asocierea dintre picnic și revelion, surprinzătoare la prima vedere, are de fapt o vechime considerabilă, care reflectă sensurile schimbătoare ale cuvintelor. În Cantor de avis și comers din 16 ianuarie 1840, era descris „picnicul strălucit” din 31 decembrie 1839, din Sala Momolo, la care participase chiar prințul Alexandru Ghica. Italianul Momolo, despre care scriu toate istoriile orașului București, e pomenit de Dimitrie

Ne aflăm în acea perioadă a anului în care oamenii își fac bilanțul. Fiecare cu bilanțul lui, personal, profesional. La fel, firmele, instituțiile, sistemele. A fost un an interesant, dacă ne uităm spre sistemul educațional românesc. Cu de toate, chiar dacă, din păcate, balanța mie mi se pare că se înclină mai ales spre negativ.

Primăvara 2001 A se reciti Dumitru Drăghicescu pentru a savura „stabilitatea“ autohtonă. Două exemple la îndemînă (Din psichologia poporului român, 1907). Primul: „…în epoca de tranziție în care ne aflăm…“. S‑ar zice că, la noi, „tranziția“ e tradiție, o formă fatală de continuitate a „modernității“ politice românești… (Adaos actual: bibliografia recentă a temei o confirmă. Vezi

…are? N-are? Dac-ar fi să ne luăm după Plugușor și după omătul care mare nu-i, am putea conchide că anul care vine n-are semne de belșug, cel puțin pentru brazda de sub plug. Cum însă oameni sîntem, iar speranța moare ultima, n-are rost să cădem în depresie taman la cumpăna dintre ani, că de vești

Ca orice superlativ relativ, nu este tocmai simplu de identificat. Istoricul medievist Michael McCormick, profesor la Universitatea Harvard, l-a identificat, însă. Conform domniei-sale, anul 536 „a fost începutul uneia dintre cele mai proaste perioade ale omenirii, dacă nu chiar cel mai prost an”. Explicații? Desigur.  Timp de vreo 18 luni, Europa, părți din Africa și

Poveștile nu își pierd forța de seducție nici în lumea secularizată. Pe tărîmul lor miraculos, tîlcul poate deschide oricînd poarta credinței. Fără a înceta să fie o carte sfîntă, Biblia a fost și este povestită copiilor, mereu cu sufletul deschis către supranatural. Iar scriitorii știu că și adulții sînt atrași de povești. În romanul Doctor Jivago

Ultima oară cînd dezbaterile din Parlamentul României au provocat un interes autentic din partea unor sectoare largi de populație, instituția se numea Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, nu era chiar un parlament și se zbătea confuz să găsească un compromis între interesele fostei nomenclaturi comuniste și idealurile revoluției din 1989. Dezbaterile erau difuzate de televiziunea publică

La 34 de ani de la ceea ce curajoșii numesc „revoluție“, prudenții – „evenimente“ și conspiraționiștii – „lovitura de stat“, există unele statistici europene (Eurostat) care îi plasează pe români printre cei mai fericiți dintre europeni. Dar luînd în considerare alte fapte și circumstanțe – de pildă, faptul că atîția conaționali au plecat sau pleacă

Staţi să-mi pun scutul anti-înjurături… Aşa… Gata. Pa-paaaam! Naţionala de fotbal! Nu, nu daţi cu ranga aia ruginită… Nu la cap!… Uf!  Fiţi rezonabili! Să faci bici din… hmm… e o chestie care ar trebuie să scape de gravitaţia planetei de heităreală. Gîndiţi-vă! Luată pe jucători, echipa asta galbenă (de frică, nu demult) e cea mai sfrijită dintre

John F. Kennedy/ wikimedia commons Pe măsură ce alegerile prezidențiale americane din 2024 se apropie, putem observa trei tabere principale ale dezbaterii despre cum ar trebui să se raporteze SUA la restul lumii: internaționaliștii liberali, care predomină de la al Doilea Război Mondial încoace, adepții replierii, care vor retragerea SUA din anumite alianțe și instituții

În decembrie 1989, pînă și să strigi pe stradă numele unor munți celebri din lume era un act de revoltă. Suna subversiv. Ei bine, chiar asta a făcut un grup de alpiniști români în timpul Revoluției. Strigau pe străzile Bucureștiului: „Everest! Mont Blanc! Kilimanjaro!”. Istoria e povestită de David Neacșu, exploratorul care atunci se afla

Prin anul al IV-lea de facultate, un coleg şi bun prieten de-al meu hotărî să se însoare. Cu cîteva zile înainte de eveniment, Ianut – amicul în discuţie – căzu pe gînduri, cuprins fiind, se pare, de anxietăți. L-am întrebat ce se întîmplase. Ianut m-a privit cu ochi îngrijoraţi şi mi-a spus un lucru tulburător.

În cultura citadină românească, cel puțin așa cum o reflectă presa și literatura vremii, figura lui Moș Crăciun s-a constituit destul de repede, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, sub influența unor modele occidentale (mai ales germane și franceze). Procesul a fost concomitent cu preluarea și impunerea altor obiceiuri, în primul rînd a bradului