Actualitate

Exact acum un an, la 19 februarie 2023, Nicolaus Copernicus, părintele teoriei heliocentrice şi iniţiatorul astronomiei moderne, a fost aniversat de întreaga lume, cu ocazia a 550 de ani de la naştere. Opusul său revoluţionar, De Revolutionibus Orbium Coelestium (Despre mişcarea sferelor cereşti), a fost publicat cu doar foarte puţin timp înainte de moartea sa. Cu tot

E locul nostru. Cam pe acolo sîntem de ani mulți. Ne place acolo, la căldurică. Nici prea sus, nici prea jos. Naționala României e precum statul român pe plan extern. Nu vrea să iasă în evidență. E camuflat, statul. Merge pe șest. Sub radar. Statul invizibil. E ultima noastră pasiune, să nu facem valuri. O

După o pauză de aproape douăzeci de ani m-am reîntors, pentru o tură de schi, la Predeal. E stațiunea în care am învățat acest sport, cînd aveam 14 ani, cu un foarte bun instructor pe care-l chema Rotăreanu, fie el sănătos pe unde o fi (sper să mai fie). Mă leagă amintiri foarte plăcute și

Pe domnul Cucache îl ştia tot blocul. Era un element indispensabil al decorului copilăriei mele. Avea o garsonieră la subsolul clădirii şi se îngrijea – nu ştiu dacă oficial sau din proprie iniţiativă – de adăpostul antiaerian cu care fusese dotat, încă din construcţie, imobilul unde locuiam, alături de o puzderie de oameni, la sfîrşitul

În subtitrările unor seriale polițiste sau în prezentările traduse din engleză ale unor filme apare din cînd în cînd o construcție destul de iritantă, în care complementul direct al verbului a înscena se referă la o persoană: „după ce Joad și Fowler îl înscenează pe Clanton pentru crimă, acesta reușește să scape” (subs.ro); „cineva îi ucide obiectul pasiunii chiar

Am o clasă a XI-a cu care fac un curs opțional de educație media. Nu le-am predat în anii precedenți, nu-i cunoșteam. Obișnuiesc, atunci cînd preiau o clasă nouă, să fac exerciții de intercunoaștere. Am făcut și cu ei, ocazie cu care am schimbat și impresii despre cărți care ne plac. V-ar surprinde faptul că

Am scris (și publicat) articolul de mai jos în 2014, cu prilejul alegerilor prezidențiale. După zece ani, mi se pare încă util… Și mă tem că voi avea motive să-l reiau și peste cinci, și peste zece ani. Am fost invitat de cîteva ori, în ultima vreme, să răspund la foarte actuala întrebare: „Cum trebuie

Într-o întîmplătoare întîlnire de aeroport, care ne-a făcut amîndurora plăcere, căci nu ne mai văzuserăm de vreo zece ani și avem multe amintiri comune de depănat, excelentul primar al Clujului mi-a adus aminte că anul acesta se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. Cum figura lui Iancu mă impresionează și, în

„Numeroase civilizații s-au destrămat în trecut pentru că pe parcurs au uitat cumva de importanța funcției de lider, iar în prezent ne îndreptăm în această direcție. Civilizația noastră va avea de suferit dacă Statele Unite nu își reiau rolul de lider.” Acesta a fost unul dintre mesajele pe care Lech Walesa le-a transmis în vizita

Cum va arăta economia europeană începînd cu anul viitor? Răspunsul depinde de două lucruri: evident, de rezultatul alegerilor naționale și europene, dar și de ceea ce vor înțelege politicienii și publicul din protestele agricultorilor care durează de mai bine de o lună.  Sînt multe elemente care îngrijorează în revendicările fermierilor europeni. În primul rînd, protecționismul.

Urmărind reacțiile apărute după moartea lui Aleksei Navalnîi se distinge un soi de tentativă de relativizare, o încercare de banalizare utilitară și stupidă ieșită probabil dintr-o nevoie de a păstra distanța față de un eveniment a cărui definiție e simplă: avem de-a face cu o crimă A fost Navalnîi un naționalist rus? Răspunsul simplu e

Regimurile autoritare, conduse de cîte un despot „cu mînă de fier” care se pretinde (sau chiar uneori este) un lider popular, au la dispoziție armate, poliții, servicii secrete. Înlătură cu brutalitate vocile disidente, supun presa propriilor interese, obțin prin propagandă și manipulare conformismul celor mai mulți oameni: iar celor încă nesubordonați le fac viața un

Reacția criticii franceze la filmul lui Ridley Scott Napoleon a fost perfect sintetizată de un tînăr care a declarat pentru revista Figaro: „Napoleon nu ar trebui să ajungă pe mîna unor cineaști străini”. Există și voci favorabile, precum cea a jurnalistului Jean-Christophe Buisson, care îl apără pe Scott în fața reproșului de a nu fi pus în scenă  un „grand spectacle”: viața

Italienii, fiind ei o nație veselă, nu rabdă prea mult între sărbători. Perioada mai tristă de după Crăciun și Anul Nou nu le poate fi prea lungă și nu e cazul ca la capătul ei să vină dintr-odată severul Post Mare al Paștelui catolic. Perioada de vreo zece zile de dinainte de Miercurea Cenușii (prima

O întîmplare petrecută în urmă cu mai bine de treizeci de ani a revenit nu demult, cu intensitate, în memoria mea afectivă. Momentul face parte din stagiul academic pe care l-am desfăşurat la Universitatea Texas (din Austin), în vara lui 1993. Locuiam la etajul al 17-lea (din 40) al unui hotel universitar, dotat cu toate

În mesajele transmise în mediul online a apărut în ultimii ani destul de frecvent cuvîntul legit: împrumut din engleza colocvială folosit în română cu formă invariabilă, dar în diferite ipostaze gramaticale și cu sensuri destul de alunecoase. Colocvialismul legit – trunchiere a cuvîntului legitimate – este folosit în engleză ca adjectiv, cu sensurile de bază „permis de lege, legal”, „rațional și

Ar mai fi, totuși, cîteva chestiuni de observat și de luat în discuție, referitor la aceste simulări digitalizate, care precedă, ca buzduganul zmeului, examenele propriu-zise. Fiind o noutate destul de semnificativă, este firesc să trezească diverse reacții, de la cele pozitive, optimiste sau chiar entuziaste pînă la cele contestatare, mai rezervate, reticente, de respingere, conservatoare.

Sîmbăta  trecută, pe TVR Info, am văzut un documentar intitulat Ucraina 1933: recoltele foametei (regizor Guillaume Ribot). „Eroul” este jurnalistul galez Gareth Jones, fost consilier al premierului britanic David Lloyd George, trimis în 1933 la Moscova, de ziarul unde lucra, pentru a afla adevărul despre foametea din Uniunea Sovietică. Gareth Jones pătrunde clandestin în focarul din Ucraina al crizei (cunoscut

…și-atunci să mai spună cineva că nu există premoniții! În urmă cu mai bine de doi ani, scriam în această rubrică din Dilema veche un text intitulat „Armata obligatorie. Pe Facebook“ despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Asta era înainte ca britanicii, francezii, polonezii, românii și alte națiuni europene să-și pună, public și oficial, problema nevoii de sporire a

În 1954, premierul britanic Winston Churchill îi trimitea o scrisoare dentistului său Sir Wilfred Fish. Își exprima astfel în scris plăcerea de a-l fi recomandat pe doctor pentru titlul nobiliar pe care acesta tocmai îl primise și totodată îi transmitea o rugăminte. Churchill îl ruga pe domnul doctor Fish să îi regleze puțin una dintre protezele

E perceptibilă, în diverse sectoare ale societății românești, o neliniște legată de ascensiunea curentelor de „extremă dreapta”. La nivel politic, partidele centriste văd în asta un soi de oportunitate care să le justifice voturile la cele patru rînduri de alegeri. PSD și PNL explică pe toate ecranele televizoarelor că soluția pentru combaterea extremismului e continuarea actualei guvernări. USR

Eleonor Sharpston – după studii de drept, economie și lingvistică la King’s College, Cambridge – a predat la Corpus Christi College, Oxford și a profesat ca avocat pledant (barrister). Apoi, timp de peste 14 ani, din ianuarie 2006 pînă în septembrie 2020, a fost avocat general la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Concluziile puse în

Într-o postare pe FB. dl Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației, trimite apreciativ la articolul meu din numărul precedent al Dilemei vechi, „Erau cei vechi mai deștepți decît noi?”. Scrie că recomandă articolul meu pentru „plîngăcioșii care spun de dimineața pînă seara «Nu-i mai puneți pe copii să memoreze»”. Îl mai recomandă și „marilor jurnaliști din patrie”

Stadion cu stadion. Aşa ne apropiem. Prin şantierele hărniciei. Într-o ţară care a început să-şi taxeze cetăţenii (mai ales pe cei care produc şi altceva în afară de dioxid de carbon) ca pe populaţia unei ţări cucerite, sute de milioane de euro merg către construcţia de stadioane, inclusiv acolo unde ele vor găzdui întrecerile curenţilor