Ante castrum Nempch. Istorii din alte veacuri
În decursul veacurilor, fortificaţia din Neamț care străjuia Valea Ozanei a cunoscut perioade de glorie şi decădere, prima atestare documentară datând din timpul regelui Sigismund de Luxemburg.
Se întâmpla la 2 februarie 1395, când regele ungar a asediat-o, într-un act emis de cancelaria acestuia menţionându-se „Ante castrum Nempch“. Despre cetatea amplasată pe culmea Pleşu, deasupra oraşului Târgu Neamţ, se ştie că a fost constrută în timpul domniei lui Petru I (1375-1391), diverse lucrări fiind şi-n vremea altor voievozi, între care şi Ştefan cel Mare.
După moartea ctitorului, pe tronul Moldovei a urmat Ştefan I Muşat (1364-1399), sprijinit de dinastia Jagellonă, care a recunoscut, pe 6 ianuarie 1395, suzeranitatea poloneză. „Tratatul prevedea participarea domnului cu armele împotriva oricărui duşman al Poloniei, chiar şi împotriva craiului Ungariei“, se arată în „Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor“, apărută în 2011.
Această înţelegere a provocat nemulţumirea lui Sigismund de Luxemburg, care a decis organizarea unei campanii militare. A început tot în prima lună a anului 1395, când maghiarii au declanşat invazia din direcţia Cristuru Secuiesc – Pasul Oituz, în timp ce oastea principală, în frunte cu regele, a trecut în Moldova prin altă trecătoare, probabil cea de la Bicaz.
Sigismund de Luxemburg a ajuns la Cetatea Neamţ, aceasta fiind asediată. Domnitorul a acceptat încheierea păcii, la 3 februarie 1395. În aceste condiţii, împăratul a decis plecarea, neştiind că Ştefan Muşat acceptase doar formal încheierea ostilităţilor. Apoi, armata maghiară a fost surprinsă la 20 de kilometri de fortificaţie, la Hindău, actuala localitate Ghindăuani.
Era un loc îngust, între dealuri, numai bun pentru ambuscade, astfel că armata maghiară nu s-a putut desfăşura, fiind sub tirul arcaşilor moldoveni. În aceste condiţii, a urmat retragerea către Transilvania.
Despre luptă sunt menţiuni în „Analele din Putna“ şi în inscripţia de pe piatra de pe mormântul lui Ştefan I Muşat, aflată în Biserica Domnească din Rădăuţi: „Binecinstitorul domn al ţării Moldovei, Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta strămoşului nostru, bătrânul Ştefan voievod, care a bătut pe unguri la Hindov, a biruit pe Jicmont craiul unguresc la Hindov“.
Peste ani, Ştefan cel Mare avea să facă ample lucrări de întărire a zidurilor, construind patru bastioane şi un pod sprijinit pe 11 piloni de piatră.