Altceva despre Dragobete

Dragobetele este o sarbatoare cu traditii vechi si semnificatii adanci in cultura romaneasca, depasind cu mult simbolistica sarbatorii de import Valentine’s Day. Inainte de toate, Dragobetele reprezinta sfarsitul si inceputul unui nou anotimp.
Cati dintre noi stim altceva despre Dragobete, in afara faptului ca este sarbatoarea romaneasca a iubirii, celebrata pe 24 februarie? Veti fi placut surprinsi sa aflati cate traditii si obiceiuri romanesti s-au tesut in jurul acestei sarbatori de-a lungul timpului, multe dintre ele fiind respectate chiar si in ziua de azi.

Cine este Dragobete?
Legendarul Dragobete era o divinitate din mitologia tracica, asimilat cu Eros (in mitologia greaca) sau Cupidon (zeul dragostei in mitologia romana). Etimologic, numele provine de la doua cuvinte slave vechi: ,,dragu” (care inseamna drag) si ,,biti” (insemnand a fi). ,,Dragubiti” insemna deci ,,a fi drag”. In timp, numele slav a suferit transformari, astfel ca, in perioada Evului Mediu, ,,Dragubiti” era sinonim cu ,,Vobretenia”, ,,Rogobete” sau ,,Bragovete” – nume foarte asemanator denumirii pe care o stim astazi cu totii, Dragobete.
In calendarul crestin-ortodox, Dragobetele se sarbatoreste pe 24 februarie, de ,,Intaia si a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezatorul”.
Fiul Babei Dochia, Dragobete este cunoscut ca fiind nasul cosmic al pasarilor si al animalelor – de ziua lui, pasarile isi gasesc perechea si isi fac impreuna cuiburi noi. De aici a fost imprumutata si ideea logodnei intre doi tineri indragostiti chiar in ziua de Dragobete. Asemeni fapturilor necuvantatoare (care erau considerate mesagerele zeilor), obiceiul de a-ti gasi perechea si de a te logodi in aceasta zi a fost preluat si in randul oamenilor. In folclorul romanesc, baietii urmareau fetele pe care le indrageau si le sarutau in vazul lumii de Dragobete – de unde si expresia ,,Dragobetele saruta fetele”. Dogmele satului traditional romanesc nu acceptau sub nicio forma astfel de practici intr-o zi obisnuita, exceptia de la regula reprezentand-o doar aceasta zi.
Tot din folclorul romanesc aflam ca Dragobetele a fost transformat de Maica Domnului in Navalnic, o buruiana de leac folosita in trecut pentru vrajile de dragoste. Exista mai multe legende care relateaza cum s-ar fi intamplat asta, iar una dintre ele spune ca Dragobetele ar fi incercat sa o faca pe Maica Domnului sa se indragosteasca de el; nu a reusit, iar ea l-a transformat in Navalnic.
O alta legenda spune ca Dragobete, un tanar cu parul negru ca abanosul si ochii verzi ca iarba muntelui, reusea sa trezeasca iubirea in inima tinerelor fete doar cantand din fluier. I-a invatat pe oameni sa iubeasca timp de sute de ani, iar atunci cand si-a indeplinit sorocul, Maica Domnului l-a transformat in Navalnic, planta care renaste in fiecare primavara.
Indiferent de legenda din spatele acestei plante, Navalnicul a ajuns sa fie purtat si astazi la sanul tinerelor fete, impaturit in pungute de matase; obiceiul spune ca, astfel, tinerele fete reusesc sa ,,farmece” flacaii si sa se indragosteasca de ele. E drept insa ca, in unele sate din Romania, exista si varianta modernizata a acestui obicei, conform careia navalnicul nu este impaturit intr-o punguta de matase, ci intr-o bancnota (se spune ca aceasta alunga ghinionul si tine dusmanii la distanta).

Unde si cum se sarbatoreste Dragobetele?
Asa cum Valentine’s Day prinde amploare de la an la an si este sarbatorit in aproape orice colt al tarii, si Dragobetele este prezent in mai toate locuri din Romania. Sarbatoarea specifica odinioara doar Olteniei si Munteniei s-a extins, usor-usor, in Transilvania si Moldova, adica in zonele in care nu a existat niciodata. Cel putin asa povestesc etnologii.
Asa se face ca, fara sa fie denumita ca atare si fara sa-i fie dedicata o zi anume, Dragobetele se sarbatoreste astazi in toate zonele tarii. De exemplu, tinerii ardeleni se intalnesc in prima saptamana din postul Pastelui (cu precadere in sambata Sfantului Toader), culeg flori de primavara si petrec impreuna, sarbatorind astfel dragostea.
Traditia Lioarei, intalnita in Transilvania, este asemanatoare traditiei Dragobetelui: intr-o anumita zi din postul Pastelui, fetele din sat se intalneau in fata unui mar sau par inflorit, isi faceau cununite din florile sale si, purtandu-le, deveneau surori de cruce. ,,Surorile” apelau la diverse incantatii in timpul acestui ritual. Astfel, una dintre ele canta:
,,Lioara, lioara,
Flori de primavara,
Haideti sa culegem
Mandre floricele”,
Iar cealalta raspundea: ,,vrei sa fii surata mea?”. Raspunsul ,,vreau sa fiu surata pana la moarte” echivala cu un legamant similar celui al fratilor de cruce, folosit in traditiile din sudul tarii. (in Oltenia si Muntenia, ziua de Dragobete era cea in care se alegeau fratiile si se legau juraminte intre fratii de cruce. Baietii sau fetele care faceau parte dintr-o ceata obisnuiau sa-si cresteze putin bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile usor sangerande. Astfel deveneau ,,frati de cruce” sau ,,surori de cruce”, ceea ce insemna ca unul era foarte prezent in viata celuilalt si participa la toate evenimentele – fie ele triste sau fericite.)
Ritualul culegerii primelor flori de primavara este intalnit in toata Transilvania. Feciorii ofera fetelor buchetele din aceste flori, iar fetele trebuie sa ii sarute, ca sa fie iubite tot anul. Se spune apoi ca fetele care obisnuiesc sa se spele pe cap cu flori de iedera si corn in ziua de Sfantul Toader vor avea noroc in dragoste tot anul.

Obiceiuri si traditii de Dragobete
Inainte de toate, o vorba din popor spune ca cel care nu sarbatoreste Dragobetele nu se va indragosti in acel an, ii va merge rau si se va imbolnavi.
De asemenea, se spune ca, daca doi tineri indragostiti nu se saruta de Dragobete, se vor desparti in anul respectiv.
Imbracati in straie de sarbatoare, feciorii si fetele obisnuiesc sa plece in padure sa culeaga primele flori de primavara: ghiocei, viorele, branduse sau tamaioase; micile buchete se pun apoi la icoane si se pastreaza pana la Sanziene, cand se arunca intr-o apa curgatoare pentru ca dorintele lor sa fie purtate peste mari si tari si sa se indeplineasca. Se spune ca cel care gasea cele mai multe flori avea noroc si in dragoste.
Daca in ziua de Dragobete cineva aude o pupaza, va fi harnic tot anul.
Daca ploua de Dragobete, inseamna ca va urma o primavara frumoasa si ca ea va veni devreme.
In ziua de Dragobete nu este bine sa cosi sau sa lucrezi la camp, insa trebuie sa faci curatenie in toata casa, ca sa aduci sporul si prospetimea.
Ca sa fie iubiti tot anul, tinerii trebuie sa bea ceai din crengute de visin in ziua de Dragobete si sa manance turte cu sulfa.
Dragobetele este una dintre putinele ocazii in care vrajile din dragoste sunt luate in serios si, mai mult decat atat, chiar intretinute. In Ardeal exista obiceiul ca batranele satului sa mearga in padure pentru a culege navalnic. Inainte insa de a-l smulge din pamant (rostind in acelasi timp numele fetei pentru care este cules), batranele pun la radacina putina miere, zahar si faina. Odata cules, navalnicul este folosit la vraji, cu scopul de a face un baiat sa se indragosteasca de fata in numele careia a fost cules navalnicul.
Cu o seara inaintea zilei de Dragobete, fecioarele adunau ultimele urme de zapada (pe care o numeau zapada zanelor), o topeau, iar apa rezultata o foloseau in tot cursul anului la descantece de dragoste si frumusete.
In sudul tarii se pastreaza si in ziua de azi obiceiul ,,zburatoritului”. Ce inseamna asta? In ziua de Dragobete, fetele se strang la pranz pe un deal si incep apoi sa coboare in fuga spre sat. Fiecare baiat alearga dupa fata care-i place; daca si fetei ii place de baiat, atunci cei doi trebuie sa se sarute in vazul tuturor. Acest sarut este ca o logodna intre cei doi si dureaza cel putin un an.
In ziua de Dragobete nu se sacrifica niciun animal sau pasare din curte pentru a nu fi stricat rostul imperecherilor ci, din contra, acestea trebuie sa primeasca mancare buna. Astfel era asigurat belsugul in casa pe tot parcursul anului.
Ca sa nu-ti mearga prost tot anul, nu trebuie sub nicio forma sa te certi cu cineva in ziua de Dragobete.
Ca simbolistica, Dragobetele este similar cu Boboteaza in anumite zone ale tarii: tinerele fecioare isi pot afla ursitul in noaptea de Dragobete daca isi pun sub perna busuioc sfintit.
In aceasta zi nu ai voie sa plangi, pentru ca lacrimile curse in ziua de Dragobete aduc necazuri si suparari tot anul.
Si tot in aceasta zi se obisnuieste sa se culeaga radacini de spanz in unele sate romanesti, pentru a fi folosite ulterior ca leac pentru anumite boli.
Multe dintre aceste traditii si obiceiuri de Dragobete pot parea copilaresti, insa trebuie pretuite, pentru ca ele fac parte din cultura noastra. La sat – singurul loc in care se mai pastreaza de altfel aceste obiceiuri – aceste obiceiuri au farmecul lor si trebuie sa recunoastem ca devenim nostalgici atunci cand avem ocazia sa le vedem cu ochii nostri. Poate si pentru ca multe dintre ele s-au pierdut sau au imbracat o haina mult mai comerciala, care nu mai pastreaza aproape nimic din semnificatia originala a Dragobetelui.