O sută de ani de Jocuri de iarnă
Start.
Exact acum un
secol, pe 25 ianuarie 1924, începea prima ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă.
Competiția încă nu se numea așa, ci Jocurile de iarnă de la Chamonix
sau Săptămîna Internațională de sporturi de iarnă de
la Chamonix. Peste doi ani, în 1926, a primit oficial titulatura Jocurile
Olimpice de iarnă.
Au participat
șaisprezece țări, au existat șase sporturi în program, iar spectatori au fost
vreo zece mii de persoane. Dincolo de cifre și date, rămîn unele secvențe. De
exemplu, finala de hochei dintre Canada și Statele Unite ale Americii, unde
Canada a cîștigat detașat și unde urmările au fost și dintre cele mai
dureroase, la propriu. Jucătorii s-au ales cu răni destul de serioase avînd în
vedere faptul că echipamentul de protecție era inexistent;
nici o cască, nici o mască de protecție,
nici vorbă de mănuși speciale. Doar niște domni cu berete elegante pe pista de
hochei. Ce tablou!
Suprafața de gheață
amenajată la Chamonix în 1924 a fost cea mai mare din lume la acel moment și a
fost construită în timp record. Și nu fără peripeții. Cu cîteva săptămîni
înainte de startul competiției a nins în 24 de ore cît să se depună un strat de
zăpadă de aproape doi metri. A durat zile bune pînă cînd stadionul și pista au
fost curățate de zăpadă, cu ajutorul armatei și al localnicilor. Din nou, ce
tablou!
Tot de tablou ar fi
fost și doamnele care au participat la competiția de patinaj artistic, singura
probă la care femeile aveau permisiunea de a participa, de altfel. Acestea
purtau fuste plisate pînă la gambă, pulovere strînse în talie cu o curea de
piele și poate un accesoriu tip pălărie pe cap. Plus patinele, firește.
Reprezentanta Franței, totuși, s-a diferențiat la capitolul echipament,
ea a purtat pantaloni, nu fustă.
Probabil din ciclul
„Bob pe bob se scoate“, domnii care urmau să intre în concurs la proba de bob
erau duși la punctul de start cu sania trasă de cai. Pe de altă parte,
sportivii din proba de curling s-au remarcat încă de la parada de inaugurare a
Jocurilor de iarnă de la Chamonix din 1924, întrucît aceștia au defilat cu măturile
pe umăr. Obiectele de uz casnic le foloseau concurenților la curățarea pistei
de gheață. Așa arăta tabloul atunci. Și-i cel puțin interesant de (re)văzut.
De dragul jocului
(de iarnă). Și al istoriei. Care continuă.
Mihaela
Simina este licențiată
în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare,
coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a
serialului documentar România construită.